revistă
multilingvă
de cultură


director
Marin Mincu
 
 

 

 

 

Ștefania Mincu
George Popescu
Radu Voinescu
Adrian Urmanov
Elena Vlădăreanu
Mircea Țuglea
Doina Ioanid
Ioan Es Pop
Bogdan Stănescu
Răzvan Țupa
Zvera Ion
Ionuț Chiva
Ruxandra Novac
Elena Pasima
Domnica Drumea
Mitoș Micleușanu
Andrei Peniuc
Adela Greceanu
Claudiu Komartin
Mihai Ignat
Herbert Ovia
Dan Sociu
Constantin Vică
Oana Cătălina Ninu
Octavian Soviany

 

 

 

 

 

redactor șef:
George Popescu

 

colegiul consultant:

Vicente Gonzales Martin
Catherine Durandin
Alfredo Giuliani
Miljiurko Vukadinovici

 

colegiul de redacție

Mihai Cimpoi
Marina Cap-Bun
Ștefania Mincu
Octavian Soviany
Mircea Țuglea

 

© 1992-2004
hosted by altair net

Ultimul număr
Arhivă
Cenaclul Euridice

 

 

 


1-2/2003:

Poeme în doi
(fragment din volumul cu acelaşi titlu, în curs de apariţie)

Zidit
în epiderma
unei singure femei,
spune Klein şi se priveşte în oglindă. Klein îl priveşte la rîndul său repetîndu-i cuvintele la indigo. Apoi părăseşte lumina de neon pîlpîitor, trece pe lîngă femeia cu părul roşcat din patul răvăşit (adormită, atinsă de acidul unui coşmar) şi coboară treptele unui apus urban. La intersecţia dintre Aleea Trandafirilor (prea melancolic, spune Klein) şi Strada 34 Octombrie, se iveşte ea (longilină, păr întunecat). De la depărtare, Bebe şi Bobby îl salută cu o uşoară înclinare a capului, cu mîna dreaptă ridicată în aerul dens, ca nişte vechi prieteni. Ea trece pe lîngă Klein şi Klein deja aşteaptă seara următoare,  respirîndu-i siajul de parfum pe care ea încă nu şi l-a pulverizat pe pielea celor 8766 de zile. Klein se priveşte în vitrina cu ea trecînd şi cu manechine care-i iau chipul, supleţea, clipitul. Dar ea-i deja în mîine. Se topeşte-n mulţime ca ploaia-ntr-un zid. Klein pipăie suprafaţa aspră, dar nu poate să prindă între degete decît firul parfumului ei vesperal, pe care-l deşiră în timp ce un bărbat neras de trei zile îşi aprinde ţigara protejînd de vînt, cu palma, flacăra brichetei. Cînd Klein nu mai e decît un cocon odorifer, de pe zidul cărămiziu ea (longilină, păr întunecat) zîmbeşte, cu braţele cuprinzîndu-şi sînii. Klein îşi acoperă faţa cu mîinile şi, obosit, se sprijină de afişul IMENS al trupului ei. De la depărtare Klein apare, de la mijloc în sus, ca un tatuaj pe coapsa ei bronzată sub şaptesprezece
sori diferiţi. 

***

Parfumul nu ţi-l pot îmbrăca,
pielea nu ţi-o pot atinge.
Eşti atît de aproape
şi totuşi nici un cîine
din oraşul nostru
nu te poate adulmeca,
eşti atît de aproape
încît pot copia harta
irişilor tăi.

Nu pot să-ţi spun
“îmi place aerul tău bolnav”
pentru că nu ai cearcăne
nu ai privirea galbenă
şi nu ştii
să nu zîmbeşti.

Şi privindu-ţi zîmbetul
la fel de neoprit ca un glonţ,
mă întreb: cîţi bărbaţi
şi-au frînt privirea
în diamantul
dintre pulpele tale?

***

Ziua lentilă concavă
cînd norocul rupe textura

sternul meu e în topul
celor mai palide fiinţe

aş trage un pui de somn
în cutia de chibrituri

nu sînt trist.

(Eşti şi tu pe undeva
printre aceste imagini.)


***

Fervoarea e pentru cei care nu mai au
ce pierde

îmi plimb degetul arătător în jurul
sînilor tăi

sub piele am simţăminte metise

picioarele ei lungi, sclipitoare
mă fac să plîng
picioarele ei scriu demenţă
sub fruntea mea

încă o dată te doresc

(aşa că dispari.)


***

Toţi spun poveşti
despre ea.
Toţi o privesc lung, intens
şi cu gura căscată.
Toţi o doresc şi unii
i-au adus omagiul
cu mîna dreaptă
în ritm.

Pe gurile căscate rotund
păianjenii au timp
să-şi ţeasă pînza.


***
Te-ai aplecat pe umărul meu
amîndoi eram în oglindă
aici ai tenul palid nasul în vînt
acolo pistrui nas grecesc
aici buze subţiri grena
acolo buze pline sîngerii
părul tău scurt castaniu
cu şuviţe negre lungi îmi taie
obrazul
şi aşa mai departe

(alb negru alb negru alb
clape.)


Închis într-un balon de săpun

Patetic: viaţa nu are momente
publicitare: sărutul tău: un lift
pentru ultimul etaj: nu ştiu
cînd începe sfîrşitul: în penultimul
capitol ori în al doilea: două fete
sărutîndu-se pe treptele apusului:
minciună sau adevăr?

***

Urc 67 de trepte.
Apoi cobor 43.
Te răsuceşti în somn.
Pe pubisul alb scrie

sfîrşitul e înăuntru.

Mihai IGNAT