revistă
multilingvă
de cultură


director
Marin Mincu
 
 

 

 

 

Ștefania Mincu
George Popescu
Radu Voinescu
Adrian Urmanov
Elena Vlădăreanu
Mircea Țuglea
Doina Ioanid
Ioan Es Pop
Bogdan Stănescu
Răzvan Țupa
Zvera Ion
Ionuț Chiva
Ruxandra Novac
Elena Pasima
Domnica Drumea
Mitoș Micleușanu
Andrei Peniuc
Adela Greceanu
Claudiu Komartin
Mihai Ignat
Herbert Ovia
Dan Sociu
Constantin Vică
Oana Cătălina Ninu
Octavian Soviany

 

 

 

 

 

redactor șef:
George Popescu

 

colegiul consultant:

Vicente Gonzales Martin
Catherine Durandin
Alfredo Giuliani
Miljiurko Vukadinovici

 

colegiul de redacție

Mihai Cimpoi
Marina Cap-Bun
Ștefania Mincu
Octavian Soviany
Mircea Țuglea

 

© 1992-2004
hosted by altair net

Ultimul număr
Arhivă
Cenaclul Euridice

 

 

 


1-2/2003:

Poeme
(fragment din volumul Acetonă, aflat în construcţie)

dacă pui un greiere lângă un telefon nokia şi încep
să stea de vorbă ăsta e viitorul dacă eşti singur de valentine
’s day
sună pe cineva viitorul sună bine vorbele tale sună bine într-o încăpere plină de oameni care îţi zâmbesc şi salivează puţin numai puţin doar
un looser un neserios ar observa cum fiecare scuipă sau pur şi simplu salivează dar ăsta e semnul secret despre care n-am voie să spun

*

aştept. mâinile mi se umflă sau mi se pare. când
te uiţi prea mult la ele încep să devină ciudate şi
cu totul altfel decât până acum cineva pune
muzică într-un colţ al creierului sunt făcută
din bucăţi şi asta nu e o noutate, nu e o
noutate, sunt frumoasă. ce frumoasă eşti, mă.
ce frumoasă.

*

căderea nu se face aşa cum îşi închipuie unii eu
uneori când îmi dau seama pun stop şi mă uit la
cădere mă uit la ea cu alţi ochi şi îmi vine să
ţip e acolo nimeni nu poate pune mâna pe ea

*

dar dragostea ne va salva ea încălzeşte inima când
inima e rece ea te face să nu mai minţi să nu mai vorbeşti
cu morţii mă-sii să nu mai scuipi pe stradă
eu ştiu toate astea ştiu că ea ne transformă ne face mai buni
ne plantează pomi în suflet dar când nu mai poţi fi
singur ţi se face ruşine că ai nevoie de ea şi că nu mai
contează înţelegi nu mai contează cine
poate fi oricine oricine e cel pe care îl aşteptai şi saliva
voastră se amestecă şi

ritualul cu ieşitul la film
cu
telefoanele

cu cearta şi după aia facem dragoste şi dacă
nu faci
te gândeşti că de fapt
că până la urmă
te gândeşti că,
dar până la urmă tot faci
dragoste
şi
dragostea ne va slava

*

[…]

*

o amorţeală plăcută un fel de oboseală un somn
lung fără vise un somn de muncitor hainele la spălat
o maşină de spălat pentru toată lumea lângă care dorm
în picioare apăs pe butoane dj în somn dj-ul maşinii
de spălat
 
jegul altora te vindecă dacă
îl transformi în detergent

cu atenţie toate petele toate mirosurile

dispar se duc se duc
miros de acetonă
miros de pur universal
şi
nimic de regretat
şi
nimic de adus aminte

*

sunt fresh

*
parcurile se mişcă sub mine nişte farfurii dezechilibrate
explodându-mi sub picioare ca în filmele sf
parcurile pomii băncile verzi
îndrăgostiţii pe care îi ating cu
privirea se dizolvă încet pe asfaltul moale
sau le explodează capul

*

[…]

*

şi nimeni nu mai vorbeşte cu mine.
nu e nici un triumf ăsta, când eşti singur şi triumfător
poţi la fel de bine să fii mort şi triumfător

*

mă pândeşte un somn în singurătate
un somn de femeie singură în care
m-ai putea privi  m-ai putea din nou
privi

*

mie nu îmi place să fiu singură şi triumfătoare
mie nu îmi place să nu fiu băgată în seamă băgaţi-mă
în seamă pe la mesele voastre, pot râde pot vorbi
pot spune orice şi eu am salivă şi eu ştiu şi eu pot
în lumina clară a amurgului să fiu împreună cu semenii mei

Zvera ION