revistă
multilingvă
de cultură


director
Marin Mincu
 
 

 

 

 

Ștefania Mincu
George Popescu
Radu Voinescu
Adrian Urmanov
Elena Vlădăreanu
Mircea Țuglea
Doina Ioanid
Ioan Es Pop
Bogdan Stănescu
Răzvan Țupa
Zvera Ion
Ionuț Chiva
Ruxandra Novac
Elena Pasima
Domnica Drumea
Mitoș Micleușanu
Andrei Peniuc
Adela Greceanu
Claudiu Komartin
Mihai Ignat
Herbert Ovia
Dan Sociu
Constantin Vică
Oana Cătălina Ninu
Octavian Soviany

 

 

 

 

 

redactor șef:
George Popescu

 

colegiul consultant:

Vicente Gonzales Martin
Catherine Durandin
Alfredo Giuliani
Miljiurko Vukadinovici

 

colegiul de redacție

Mihai Cimpoi
Marina Cap-Bun
Ștefania Mincu
Octavian Soviany
Mircea Țuglea

 

© 1992-2004
hosted by altair net

Ultimul număr
Arhivă
Cenaclul Euridice

 

 

 


1-2/2003:

Kirtil. Erezii pentru fiinţe mici

ioanei,
pentru că intră şi iese din text după cum vrea


lăsându-l liber pe cel din spatele meu

locuiesc la parter. scot aburi. îmi pun seara ceasul
la cap şi aştept. dimineaţa sună. ridic mâinile din
pat, le pun pe uşă şi bat în ele cuie. la prânz vine
singura femeie pe care o cunosc şi mă tunde. spre
ora cinci mâ plictisesc cumplit. vomit. sună
telefonul la şase. eu ridic receptorul şi cânt. cânt
aşa până când fratele meu mă mângâie pe spate.
mă înfior şi tac. tăcerea e o cale - eu merg în
tăcere. scrie pe peretele din faţă. scuip cu plăcere.
intru în visul unei fecioare. apoi ies. scot pistolul
din şifonier şi găuresc craniul mamei mele. mi se
pune o întrebare din balconul vecin. vreau să
răspund. observ că gura îmi e lipită buză de buză.
aş vrea să scuip. să râgâi. să dansez. din frigider
iese moise-kirtil. îmi face o poză din profil. dansul e
gata. am amintiri. multe. ştiu că locuiesc la parter.
uneori transpir. uneori nu.


text pentru pick-up

ieri, ca şi azi, trec prin faţa orbului şi-l mângâi pe
pleoape apoi arunc o găleată de bani la curva
euphigenia să-l pupe şi ea, să-l ducă, să-l ia până
la poarta cetăţii şi de acolo să plece singur, să
caute rostul şi pacea, bobul grâului şi gustul cărnii,
ultimul tren şi ultima femeie de noapte din acest
continent al putorii.

însă eu trec prin faţa lui / pun ochii în palme
mă sperie răsuflarea lui, mai grea ca naşterea unui
copil sau ridicarea crucii deasupra tatălui tău

fug la capătul cetăţii de unde lumea pare discretă
acolo dumnezeu a vândut culoarea oraşelor
bogate cu mântuitori aleşi / acolo lumea e aceeaşi
/ de câteva secunde se aude şi muzica nebunilor /
acolo totul e altfel, bobul de grâu este gri, trenul e
negru, femeia e albă / acolo totul s-a vopsit ca
filmele cu unchiul chaplin. pentru a nu mai
confunda ziua cu noaptea,
dragostea de femeie cu dragostea pentru cânt.


întoarcerea la metopolis

. una din zilele când ploile albe s-au bătut asupra
trupurilor înfiorate / brichetele toate au amuţit în
mâinile pensionarilor / tichetele de masă au căzut
pe pământ şi au înflorit / dormeam singur cu
vaginul deschis / ieşeau şi intrau câinii pisicile
gândacii ce zi teribilă mi-a zis prietenul kirtil.

osătăiemopânzăşiosăne-opunempeţâţelegrele
strigau târfele milionarului
osăteducemînvaluridespermă
la capătul încăperii / unde soarele apune târziu /
unde trenurile se opresc doar o clipă

. visele uzinelor de fier visele muncitorilor graşi
se aruncau în închisori / preoţii alergau cu sexul în
mâini cerând apocalipsa
apocalipsa venea şi se deşira goală prin braţele lor

unii o priveau veseli alţii o loveau veseli, prea
veseli
bufonii tăiau bucăţi mari de carne din femeile
noastre

. ah, ce zi, ce zi teribilă a fost aceasta îmi zicea
prietenul kirtil

. e deja târziu trebuie să termin de scris adresele şi
telefoanele fabricilor de pâine
înfometaţii plecau spre tibet în şiruri lungi
kirtil număra tuberculoşii pupa târfele
kirtil ca un zeu trona pe ceruri şi în autobuze

mulţimea de capete se rostogolea aiurea spre
ieşirea din oraş

unde iisus dădea autografe
unde iisus se prostitua pe nimic

. ce tristeţe să stai singur în casa ta / visând mâinile
care te vor mângâia / să fii despărţit de ceilalţi doar
printr-un zid / să bei alcoholuri la kil şi să zaci
peste nopţi
visându-te gol între cracii fierbinţi ai
acestui pâmânt


. ioana

nu pot decât să mă sperii, i-am spus, nu pot.
ajungem pe partea galbenă a stomacului facem
foc de seară facem timpul din nou să tresară.
copilul turbat joacă. se joacă. pietre cad din cer
peste capul lui. un mister. alerg pe un câmp de
şuruburi. caut să mă mântui, iau pastile din tuburi.
vântul de noapte stinge focul nostru. atunci îmi rup
o mână şi o pun peste tine. să nu vie orbul kirtil să
te blesteme. adorm şi rostesc: să nu vie.


kirtil citeşte din confesiuni

înţeleptul caligraf înţeleptul dinte şi înleleptul argon
stau în crâşma câinelui andaluz
din cer coboară pe furiş sfântul duh
se îmbracă în haina unei femei urâte
se rujează strident îşi pune inele de fier
citeşte ziarele de ieri / e un gust amar pe dinţii lui
e o capcană crâşma aceasta /
în care coboară să bea, să iubească lângă înţelepţi
fiinţa nu este lege, îşi spun şi se pipăie pe ficat

*

ar fi vremea să sap după mama mea
s-o iau de umăr hai, trezeşte-te, e soare afară
s-o duc la bâlciuri
să-i spun bancuri porcoase
să deschidem bordelul sfinţilor
unde bărbaţii să caute sexul femeilor să-l cânte
să-l deseneze să se spele cu el de pâcate
apoi mama mă va mângâia pe frunte
îţi e dor, îţi e frig?
iar eu cuminte să mă retrag în uterul ei
în chilia aceasta unde sfântul duh vine şi-njură.

*

fabrica de bere arde încet arde calm
de la grădiniţă ies fraţii metroului fraţii morţii
fabrica sufletului se împreună cu strungul sexual
unde sfântul duh îşi finisează trupul.

*

mă spăl pe cap. urc în oglindă o masez pe sâni.
iubita mea intră în moarte, e chiar moartea. cu care
plec la război. uneori vedem un soldat gras,
transpirat, un soldat în călduri, îl luăm de guler, îl
pupăm pe frunte. eu îi tai buricul, scoatem maţele,
cântăm jazz. e noapte. e zi. e iarnă. e apus.
moartea iese din iubita mea, se strâmbă, dar cenrul
cade înapoi în buricul soldatului. scot un cearceaf
alb şi mă înfăşor în sfântul duh. iubita zboară peste
trupul ei. stau cu moartea şi râdem.

*

camera se umflă peste bubele celor trei înţelepţi
din cameră iese sfântul duh un pic ameţit
peltic citeşte evanghelia
poporul e-n extaz, face pârţuri,
oblojeşte rănile femeilor, bagă carnea
înapoi în trupuri

Laapusunregeşiscribulsău
caută
oraşuldinmandală.


lupta cu kirtil

bună ziua, prietene kirtil
bine-ai venit în uterul mamei tale / bine-ai venit în
sperma tatălui tău

/ haşiş şi drumul dintotdeauna când toţi mă
întrebau cine este acela kirtil, iar eu mai trăgeam
un fum peste capetele lor desenate aproape de
domnul ensor ca harta gării ca harta metroului ca harta pieţei /

bună seara, aici e unicul donator de poeme din est
bună seara, aţi ajuns la ora stabilită-n cartea de
telefon
singurătatea mea nu mai e schizofrenică
şi nici câinii umblând prin ea nu mai sunt tineri
bună seara, nimic nu mă mai face să cred că iisus
sunt eu
că în locul meu a jucat superb cinemaparadis
nu, kirtil, nu vei mai străbate carnea tatălui tău
nu, kirtil, nu vei mai râde cu gura plină
nu e frumos şi nici gură nu mai ai
s-a spart butoiul cu aripi
s-a dus dracu’ tot programul tv tot sângele scurs
din fecioare
aşteptaţi-mă la colţul incubatorului şi furaţi-mi
testicolele
aşteptaţi-mă pretutindeni


kirtil, en attendant

deschid cartea şi cartea nu mai geme
privesc pe geamul aburit
din tren coboară paraliticii cu ochii femeii în braţe
cu palmele ei pe frunte
ochii se umflă. palmele se închid

muncitorii iau cu asalt maternitatea
deschid utere cântă psalmi .

pe marginea frunţii aştept
ca un poet orfic moartea
deschid sticla sticla geme
te caut printre şinele din gară
numai pielea ta se topeşte cu ceaţa
numai ţigara mai respiră prin coastele tale
numai eu trag locomotivele printre neuroni
şi râd încet.


kirtil, în alt text al aşteptării

masa înghite încet. masa înghite.
dincolo trei fraţi scuipă unul în gura altuia
copilul godot desenează o mamă
eu iau desenul şi-l pun pe ureche
radioul se alătură mie
şi pornim la război

în primul bordel ne lăsăm sexul ca într-un muzeu
de antichităţi false

apoi deschidem un jurnal
învăţăm greaca
învăţăm mântuirea

ne strâng maţele / în trofeul morţii
scriem manifeste pentru pace
le lipim pe scaune
vorbim cu ele ca şi cum ar fi oameni
le pipăim pe obraji, le îndoim genunchii
numai sirena anunţă
konieţ filmo.

Constantin VICĂ