Un atac de panică este un val brusc de frică intensă, însoțit de simptome fizice puternice, care atinge maximul în câteva minute și se stinge, de obicei, în mai puțin de o jumătate de oră. Corpul reacționează ca în fața unui pericol real, deși pericolul lipsește. Atacul nu este periculos în sine, însă simptomele seamănă cu ale unor afecțiuni cardiace sau respiratorii, așa că primul episod trebuie evaluat medical.
Ce se întâmplă în corp în timpul unui atac de panică?
În timpul unui atac de panică se activează brusc sistemul de alarmă al organismului, care eliberează adrenalină și pregătește corpul pentru fugă sau luptă. Inima bate mai repede, respirația se accelerează, mușchii se încordează, iar sângele este redirecționat spre membre. Respirația rapidă elimină prea mult dioxid de carbon, ceea ce produce furnicături în mâini și în jurul gurii, amețeală și senzația paradoxală că aerul nu ajunge. Aceste senzații sunt interpretate ca semn de pericol, iar frica le amplifică, într-un cerc care se autoalimentează.
Care sunt simptomele unui atac de panică?
Simptomele cele mai frecvente sunt palpitațiile, senzația de sufocare și frica intensă de a muri sau de a pierde controlul. Nu toate apar la fiecare episod:
- bătăi rapide sau puternice ale inimii, presiune ori durere în piept;
- respirație scurtă, senzație de nod în gât;
- transpirație, tremur, frisoane sau valuri de căldură;
- amețeală, senzație de leșin, greață;
- furnicături sau amorțeli;
- impresia că lumea din jur este ireală sau că persoana se privește din afară.
Atacurile pot apărea într-o situație anume, cum ar fi un loc aglomerat, sau fără niciun declanșator evident, chiar și noaptea, în somn.
Cum se deosebește un atac de panică de o urgență cardiacă?
Un atac de panică nu poate fi deosebit cu certitudine de o problemă cardiacă fără un consult medical, mai ales la primul episod. Există totuși câteva diferențe orientative:
| Aspect | Atac de panică (tipic) | Semnal care cere urgență medicală |
|---|---|---|
| Debut | Brusc, adesea în repaus sau în stres | La efort sau fără legătură cu vreo emoție |
| Durată | Vârf în circa 10 minute, scădere în 20–30 de minute | Durere care persistă sau se agravează |
| Durerea în piept | Înțepătoare, schimbătoare | Apăsare care iradiază în braț, maxilar sau spate |
| Context | Episoade similare anterioare, evaluate medical | Primul episod, vârstă înaintată, boli cardiace cunoscute |
În caz de dubiu se sună la 112. Un consult care exclude o cauză cardiacă nu este un timp pierdut, ci baza pe care se poate lucra apoi cu frica.
Ce ajută în timpul unui atac de panică?
În timpul unui atac ajută încetinirea respirației și ancorarea atenției în prezent, nu lupta cu simptomele.
- Respirație cu expirul lung: inspir pe nas în 4 timpi, expir lent pe gură în 6–8 timpi, timp de câteva minute.
- Numirea senzațiilor: „inima bate repede, este adrenalina, va trece” reduce interpretarea catastrofică.
- Ancorarea în simțuri: enumerarea a cinci lucruri văzute, patru atinse, trei auzite.
- Rămânerea pe loc, dacă e sigur: fuga din situație aduce ușurare imediată, dar întărește frica pe termen lung.
Când devine atacul de panică o tulburare de panică?
Se vorbește de tulburare de panică atunci când atacurile se repetă neașteptat și sunt urmate de cel puțin o lună de teamă persistentă de un nou atac sau de schimbări de comportament pentru a-l evita. Persoana începe să ocolească transportul în comun, magazinele mari sau călătoriile, iar viața se restrânge treptat. Mecanismul are multe în comun cu cel descris în articolul despre anxietate și abordarea cognitiv-comportamentală.
Ce tratamente există pentru atacurile de panică repetate?
Pentru atacurile repetate, psihoterapia cognitiv-comportamentală are cele mai solide dovezi de eficiență, uneori combinată cu medicație prescrisă de un medic psihiatru. Terapia lucrează cu interpretarea senzațiilor corporale și cu expunerea treptată la situațiile evitate. Somnul regulat, reducerea cofeinei și a alcoolului și mișcarea zilnică scad sensibilitatea de fond. Perioadele de așteptare încordată, cum sunt cele descrise în articolul despre așteptarea unui rezultat medical, pot favoriza episoadele. Capacitatea de revenire după astfel de perioade se poate exersa, după cum arată materialul despre reziliența psihologică. Diagnosticul și planul de tratament rămân în sarcina unui medic sau a unui psiholog clinician.
