Nulitatea absolută sancționează încălcarea unei reguli care protejează un interes general și poate fi invocată de oricine are interes, pe când cea relativă protejează o persoană anume și poate fi cerută doar de ea. Explicația AvocaturaOnline de mai jos arată cum se vede diferența în situații obișnuite.
Pentru un cadru mai larg despre contracte și procese civile, materialele de drept civil de pe AvocaturaOnline explică noțiunile pe înțeles și te ajută să știi când ai nevoie de un avocat.
Ce înseamnă nulitatea
Nulitatea este sancțiunea care lovește un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiții cerute de lege. Un contract nul nu își produce efectele, iar părțile trebuie, în principiu, să își restituie ce au primit. Legea civilă distinge două feluri, după interesul ocrotit de regula încălcată.
Nulitatea absolută
Apare atunci când este încălcată o normă care apără un interes general, de exemplu ordinea publică sau bunele moravuri. Un contract cu un obiect ilicit sau fără cauză licită intră în această categorie. Câteva trăsături o caracterizează:
- poate fi invocată de orice persoană care are un interes;
- poate fi ridicată și de instanță, din oficiu;
- nu se poate acoperi prin confirmarea actului;
- în general, poate fi invocată oricând, fără limită de timp, cu excepțiile prevăzute de lege.
Nulitatea relativă
Intervine când este încălcată o regulă care protejează interesul unei persoane determinate, cum se întâmplă la viciile de consimțământ: eroarea, dolul sau violența. Tot aici intră lipsa capacității de exercițiu, de pildă în cazul unui minor care a încheiat singur un contract pentru care avea nevoie de încuviințare.
Aici regulile sunt mai restrânse. Nulitatea poate fi cerută doar de cel ocrotit, iar actul poate fi confirmat, adică persoana poate renunța să mai ceară anularea. Dreptul de a cere constatarea este, de regulă, limitat în timp printr-un termen de prescripție.
De ce contează diferența în practică
Tipul de nulitate decide cine poate acționa, până când și dacă defectul se mai poate repara. Dacă te afli în situația celui ocrotit, un termen depășit te poate priva de dreptul de a cere anularea, deși actul a fost afectat de o eroare reală.
Un exemplu: o persoană semnează un contract determinată de informații false date de cealaltă parte. Este vorba de o nulitate relativă pentru vicii de consimțământ, așa că doar ea o poate invoca și trebuie să acționeze în termen. În schimb, un contract care urmărește un scop interzis de lege nu poate fi „salvat” prin acordul părților.
Nulitatea și moștenirile
Regulile de formă sunt deosebit de importante la testamente și la actele de împărțire a unei moșteniri. Un testament făcut fără respectarea condițiilor cerute sau sub influența unei înșelăciuni poate fi atacat în instanță. Pentru mai multe repere pe această temă, vezi secțiunea despre moșteniri.
Ce faci dacă bănuiești că un act este nul
Nu presupune că un act este automat nul, nici că poți ignora un contract doar pentru că ți se pare defectuos. Pașii utili sunt aceștia:
- păstrează actul, corespondența și orice dovadă a circumstanțelor în care a fost încheiat;
- identifică ce regulă ar fi fost încălcată și cine este protejat de ea;
- verifică repede termenele în care poți acționa;
- cere părerea unui avocat înainte de a refuza executarea.
Concluzia practică este simplă: tipul de nulitate stabilește cine poate invoca viciul și în ce termen. AvocaturaOnline rămâne un loc bun în care să începi documentarea, înainte de consultul cu avocatul.
